Biografie

Prof. dr. David L. Cochran este absolvent al Universității din Virginia și-a obținut D.D.S., M.S. și Ph.D. în biochimie de la Colegiul Medical din Virginia (MCV). S-a format în parodontologie la Școala de Medicină Dentară Harvard, unde a obținut și o a doua diplomă de master. De curând, a obținut un doctorat onorific din partea Universității din Berna, Elveția. În prezent, dr. Cochran este profesor și șef al departamentului de Parodontologie al Universității Centrului de Științe ale Sănătății Texas din San Antonio, Școala de Medicină Dentară. Înainte de numirea sa la San Antonio, prof. Cochran a fost director pentru Parodontologie Postuniversitară la MCV. Prof. Cochran este membru al mai multor organizații stomatologice și diplomat al Consiliului American de Parodontologie. Este membru al Colegiului American de Stomatologie și al Colegiului Internațional de Stomatologie. Prof. Cochran a publicat numeroase articole științifice și abstracte pe diferite subiecte din domeniile parodontologie, biochimie și implantologie. A fost premiat pentru activitatea sa de cercetare la nivel național și internațional. Prof. Cochran este un cercetător științific de bază și clinic activ, beneficiar al finanțărilor din partea NIH-NIDCR și domeniului privat.

Abstract

Institutul Straumann are o istorie îndelungată de inovație și dezvoltare de produse pe bază științifică, vizând îngrijirea mai bună a pacientului. Profesorul Reinhard Straumann a fondat Institutul Straumann în 1954, pe baza a două aliaje metalice speciale inovatoare, pe care le-a brevetat pentru industria ceasurilor elvețiene. În anii 1960, Fritz Straumann, fiul lui Richard, a început să lucreze cu Asociația Elvețiană pentru Studiul Fixării Interne (AO/ASIF) și cu institutul de cercetare al acesteia. Astfel a fost posibilă dezvoltarea de materiale și producerea de implanturi care să fie utilizate în întregul corp. Această colaborare i-a permis Institutului Straumann să devină lider mondial în dispozitivele cu fixare internă. Cu ajutorul dr. André Schroeder de la Universitatea din Berna, în anii 1970, Institutul Straumann a început să cerceteze, să dezvolte și să producă implanturi dentare. Schroeder și Straumann au realizat că înlocuirea dinților necesita o combinație dintre metalurgie, mecanică și biologie și au trecut la investigarea științifică a materialelor, formelor și suprafețelor pentru implanturile dentare. Aceste studii au continuat și au antrenat noi inovații.

Aceste inovații au avut ca rezultat implantul nesubmersat Tissue Level, suprafața pentru implant SLA® sablată și decapată cu acid și cea mai recentă tehnologie pentru suprafețe, suprafața activă chimic și osteoconductivă SLActive® . De asemenea, în calitate de expert, cu o istorie îndelungată în metale și inovație în fixarea internă, Straumann a dezvoltat materiale noi pentru implanturile dentare, inclusiv aliajul metalic revoluționar din titan/zirconiu Roxolid® și noul implant din oxid de zirconiu ceramic în nuanța dintelui, produs special pentru a crea o suprafață asemănătoare SLA® , numită suprafața ZLA™. Implanturile Roxolid® cu suprafață SLActive® reprezintă un nou standard în stomatologia implantului, grație rezistenței excepționale și a suprafeței puternic reactive/osteoconductive, care permite diametre mici și lungimi mai mici ale implantului. De asemenea, implantul din oxid de zirconiu introduce un standard nou în zonele estetice, printr-o suprafață osoasă puternic osteoconductivă și o culoare mai potrivită țesuturilor native. Cele mai recente inovații științifice reprezintă evoluția naturală a produselor din cadrul Institutului Straumann, în care descoperirea și dezvoltarea produselor pentru îngrijirea pacienților au avut loc timp de peste 60 de ani!

Biografie

Profesor cu normă întreagă și director medical al Departamentului de Chirurgie Orală, Maxilo-facială și Plastică al Universității J. Gutenberg din Mainz. Din septembrie 2009, profesor asociat adjunct la Universitatea Kyung Hee, Școala de Medicină Dentară, Seoul, Coreea.

Absolvent de Stomatologie și Medicină și afiliat al Universității din Mainz timp de peste 10 ani. Principalul său interes clinic și științific este stomatologia implantului, care include studii clinice și cercetări de bază. Domeniile de activitate clinică includ pacienții compromiși cu factori de risc sau deficit osos local, dar și reconstrucții post-tumorale și pentru despicătură palatină. A publicat peste 100 de publicații în reviste de specialitate și este membru al Secției ITI Germania. În 2006 și 2010 i s-a acordat premiul „Cel mai bun profesor al Facultății de Medicină”. Din 2012 este speaker al Centrului Medical Universitar Focus: BiomaTiCS - biomateriale, țesuturi și celule.

Abstract

Dimensiunile implantului au fost în centrul discuțiilor clinice în ultimii ani. Modificările hardware cu aliaje moderne precum Roxolid și gulerul modificat al implantului au condus la un interes crescut pentru acest subiect. În special reducerea posibilă a ratei augmentărilor prezintă un mare interes și poate reduce morbiditatea pacienților și costurile. În acest an, Conferința Consens a ITI a definit indicațiile clinice în care sunt recomandate implanturile cu diametru mai mic. Acest lucru a dus la o definire separată a indicațiilor pentru implanturile monobloc, așa numitele „mini-implanturi” comparativ cu implanturile standard din două piese. Implanturile din două piese cu diametru mai mic, de 3,3-3,5 mm sunt acum în centrul discuției privitoare la utilizarea lor în regiunile cu „încărcare mare”. Această conferință va prezenta această declarație foarte recentă a ITI, pe baza unei recenzii recente. 

Biografie

Preocuparea științifică principală a prof. Christoph Hämmerle este legată de aspectele biologice și protetice ale tratamentului prin implanturi dentare. Interesul său clinic se leagă de tratamentul cuprinzător al pacienților complecși, parțial edentați, aplicând toate opțiunile disponibile în stomatologia reconstructivă. În calitate de șef de departament pentru protezele fixe și detașabile și știința materialelor dentare, el supraveghează mai multe linii de cercetare. Prof. Hämmerle face parte din comitetele mai multor asociații profesionale. A publicat numeroase articole științifice și a susținut numeroase conferințe internaționale.

Abstract

Bunăstarea pacientului se află în centrul stomatologiei moderne a implantului. Succesul tratamentului și menținerea pe termen lung a rezultatelor reprezintă cei doi factori importanți. La fel de important este stresul legat de tratament suferit de pacient. Metodele de tratament asociate cu o morbiditate scăzută, cu costuri și perioade reduse sunt preferate progresiv. În acest context, un număr crescut de dovezi indică faptul că implanturile mai scurte decât cele normale vor duce la rezultate clinice de succes. Clinicianul se confruntă deseori cu o morfologie osoasă care nu permite plasarea implanturilor într-o poziție protetică ideală fără proceduri simultane de augmentare osoasă. Chiar dacă s-a demonstrat că procedurile de augmentare au succes, ele sunt asociate cu o morbiditate semnificativ crescută, cu costuri mai mari și mai mult timp necesar pentru tratament. Pe baza dovezilor recente, implanturile scurte cu suprafețe aspre par să aibă rate de supraviețuire similare cu implanturile cu lungime standard. Astfel, implanturile scurte devin o alternativă la procedurile de augmentare osoasă în diferite situații clinice și sunt utilizate tot mai mult și în alte indicații. Avantajele posibile asociate cu utilizarea implanturilor scurte includ: mai puține proceduri de diagnosticare (de ex. DVT) necesare, risc mai mic de deteriorare a structurilor adiacente (rădăcină, nervi, vase, sinusuri), evitarea procedurilor de augmentare amplă, mai puține competențe diagnostice și chirurgicale necesare, morbiditate redusă a pacienților, mai puține complicații, costuri mai mici, durată mai mică a tratamentului.

Biografie

Dr. Gahlert a studiat la Universitatea din Freiburg, Germania, unde și-a obținut diploma de stomatolog.  Deține un doctorat în domeniul microbiologiei experimentale și a lucrat în Departamentul de Chirurgie Orală al Clinicii Universitare din Freiburg, cu instruire ulterioară în domeniile chirurgiei dento-alveolare, parodontologiei și stomatologiei implantului.

În 1990 și-a obținut diploma de chirurg dentar și s-a alăturat cabinetului  profesorului dr. Heinz Kniha din Munich, concentrându-se pe stomatologia implantului și parodontologie.

Este membru al Echipei Internaționale de Implantologie (ITI) și a fost membru al Comisiei de Dezvoltare. În 2001 a inițiat primul proiect de dezvoltare legat de implanturile ceramice, începând la Universitatea Tehnică din Munich.

Este membru al Clinicii Universitare din Basel din 2011, unde are o colaborare științifică în domeniul de cercetare de înaltă tehnologie al Spitalului Universitar din Basel, sub îndrumarea profesorului Hans Florian Zeilhofer. Au fost efectuate cercetări suplimentare în colaborare cu Universitatea Clinicii Dentare din Berna, Universitatea Institutului de Anatomie din Munich și Centrului Medical pentru Sănătate din San Antonio sub îndrumarea prof. dr. David Cochran.

Abstract

Implanturile ceramice, din dioxid de zirconiu, au ajuns în centrul discuțiilor în ultimii ani. Comparativ cu implanturile din titan, bine cunoscute, implanturile ceramice pot fi folosite acum ca o alternativă valoroasă în practica clinică. Implanturile dentare ceramice pot oferi noi oportunități clinice, cum ar fi tratarea cazurilor estetice dificile sau în cazul pacienților cu nevoi specifice.

Suprafețele cu micro-asperități reprezintă unul dintre factorii cheie pentru osteointegrarea previzibilă și reușită a implanturilor din titan. O suprafață a implantului cu caracteristici echivalente ale suprafeței cu suprafața bine demonstrată SLA, a fost dezvoltată pentru implanturile ceramice. Studiile preclinice recente compară răspunsul biomecanic și histologic al țesutului osos al unui implant ceramic nou cu suprafața de implant bine cunoscută din titan SLA. Rezultatele nu prezintă niciun fel de diferențe semnificative din punct de vedere statistic între cele două materiale, în niciun moment, indicând o performanță excelentă a osteointegrării și pentru implanturile ceramice.

De asemenea, performanța clinică a acestui implant dentar ceramic a fost evaluată printr-un studiu clinic prospectiv multicentric. Ratele de succes și de supraviețuire de 97,6% și rezultatele estetice plăcute după un an indică potențialul unei utilizări sigure și previzibile a implanturilor ceramice în uzul clinic.